TEHNICI TERAPEUTICE DE UTILIZARE A CARDURILOR PSIHOLOGICE Material Aplicatii Practice

CURS CARDURILE PSIHOLOGICE SI DE TERAPIE ASISTATA® Formator International Metoda Carduri metaforice Autor Metoda TAC® -Terapia Asistata cu Cardurile Psihologice® si al Setului de Carduri Psihologice ”7 cai” Psiholog Principal si Supervizor Psihologie Clinica, Psihopedagogie Speciala, Psihologia Apararii si Securitatii Nationale, Psihologia muncii si Organizationala, Psihoterapeut Specialist

Drd. COMANEANU MARIA DESCIREREA METODEI:

Conceptul cardurilor asociative a fost adus în prim plan de modelul psihologiei umaniste prin metoda psihologiei gestalt şi psihologiei analitice. Munca lui Carl Jung, perspectiva miturilor şi arhetipurilor lui Joseph Campbell, abordările psihoterapeutice orientate spre soluție ne-au oferit nouă astăzi posibilitatea de a folosi această metodă. Cele mai importante mecanisme psihologice care reprezintă punctele centrale ale acestui adevărat tip de terapie psihologică asistata cu cardurile psihologice sunt: •

mecanismul proiecţiei psihologice care “implică o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în afară să anumite calităţi, sentimente, dorinţe pe care nu le cunoaşte sau pe care refuză să și le asume” (S.Freud);

•

activarea părţii drepte a creierului, a lobului cerebral drept, care este responsabil de imaginaţie, creativitate, intuiţie, vise, emoţii, imagini;

•

imaginile devin “punţi” sau “chei” care ne vor permite să pătrundem în lumi sechestrate de timpul, educaţia, autoeducaţia, fricile, frustrările, delăsările, dezarmările noastre;

•

odată ajunşi acolo vom reîntâlni copilul interior, diferitele noastre identităţi interioare neexprimate, reprimate sau necunoscute, precum: magicianul, regele/regina, bufonul, înţeleptul, eroul, nebunul, justiţiarul, îndrăgostitul, rebelul, zeul/zeiţa s.a.;

•

se va crea un dialog între minte, suflet şi corp prin activarea atenţiei conştiente la imaginile pe care noi (nu altcineva) le-am extras (a fi în atenţie conştientă înseamnă

1

a ajunge să cunoşti experienţă proprie şi a o spune aşa cum este, fără a minţi sau a te minţi); •

se va realiza o echilibrare a emisferei drepte cu emisfera stângă a creierului, responsabilă de analiză şi logica, foarte utile de altfel, dar prea mult utilizate în viaţa de zi cu zi;

•

echilibrarea celor două emisfere se va produce cu ajutorul terapiei psihologice asistate® prin metoda activării părţii creative a creierului privind imaginile şi prin susţinerea pe “cale a clientului” asistând tendinţa de analiză a părţii logice a creierului, cu ajutorul cuvintelor, discursului verbal (verbalizarea este calea de a fi conştient, iar discursul asistat de specialist constituie un act de calitate a structurării conştiinţei);

•

fiecare imagine reprezintă o poveste, un incident sau o experienţă semnificativă; imaginea ca imagine nu este mai mult decât atât, dar alături de un psihoterapeut format va deveni pentru client un declanşator care va stimula investigaţia internă suplimentară şi benefică.

Cardurile psihologice nu sunt un instrument de lucru validat ştiinţific, încă, dar are un feedback dat de practică privată incredibil. Astfel, nefiind un instrument de lucru doar al unei metode psihoterapeutice consacrate, putem atenţiona asupra pregătirii şi experienţei pe care formatorul/utilizatorul o are în domeniul psihologiei şi psihoterapiilor. Cardurile psihologice nu sunt o metodă de divinaţie, nu ne vor da decât acele interpretări care sunt pentru noi înşine, alese de noi, cu mâna noastră, în acel moment. Experienţa şi profesionalismul formatorului sau terapeutului care utilizează acest instrument vor fi marcate de respectarea unor principii deontologice învăţate în ani de studiu şi practică individuală autorizată. Acest “stil” al psihoterapeutului/ terapeutului va folosi acest instrument asemeni unui “stilet”: de felul şi îndemânarea specialistului în a-l mânui va depinde interpretarea cu care pleacă clientul. Experienţa formatorului/terapeutului îl va ajuta pe acesta să asculte cu o ureche sensibilă povestea persoanei-client, identificând avantajele/dezavantajele blocajelor acestuia, arătându-i calea pe care o urmează acum prin comportamentele pe care le manifestă şi împreună, le vor determina că fiindu-i de folos sau nu. Identificarea şi interpretarea sensibilă poate ajunge până la o psihodiagnosticare realizată în puţin timp, ceea ce va putea aduce planuri de tratament mai bune şi mai bine orientate. 2

Există o gamă largă de seturi de cârduri, fiecare având un anumit subiect, care se oglindeşte în imaginile din cardurile setului. În funcţie de tematica setului de cârduri, vom găsi imagini cu scene şi obiecte din viaţa reală, peisaje, animale, chipuri de oameni din diferite culturi, portrete de copii, imagini abstracte, imagini din poveşti, imagini din relaţia de cuplu şi altele s.a. Există seturi de carduri create pentru lucrul: cu traumele, cu relaţiile de cuplu, cu stresul sau seturi de carduri universale, care pot fi folosite în orice situaţie. Fiecare colecţie este unică din punct de vedere artistic şi tematic şi poate fi folosită atât de sine stătător, cât şi în combinaţie cu alte seturi de cârduri. Cardurile psihologice imagini sunt precum nişte fraze necompletate, adică sunt nişte imagini neterminate care ne invită să le finalizăm, folosindu-ne abilităţile de asociere, proiecţie şi fantezie. Cardurile cuvinte vin să întregească proiecţia şi descoperirea proprie. Cardurile întrebări sunt de asemenea create pentru a suplimenta ajutorul dat clientului. Persoanele pot extrage un card sau mai multe carduri dintr-un set. Cardurile pot fi extrase la întâmplare, „cu faţa în jos”/”în orb”/”închis” (adică: fără să fie privite imaginile) sau pot fi extrase „cu faţa în sus”/”la vedere”/”deschis” (adică: privind imaginile din cârduri). Oricare ar fi modul de extragere, orice persoană va alege intuitiv acele cârduri, iar ele vor reflecta în acel moment percepţiile sale interioare, vizavi de un anumit aspect din viaţa sa.

TEHNICI DE LUCRU: 1. "Eu și colegul meu" Această tehnică este recomandată atunci când lucrăm cu mai mult de două persoane, în grupuri. Prima parte a tehnicii se recomandă a se aplica la începutul trainingului atunci când participanţii nu se cunosc încă foarte bine şi partea a doua a tehnicii se recomandă a se aplica la sfârşit de training, workshop, formare etc. atunci când participanţii se vor cunoaşte deja, mai mult sau mai puţin, unii cu alţii. În prima parte, fiecare participant alege "orbeşte" din setul de carduri avut la dispoziţie sau ales de formator (dacă acesta are mai multe seturi) câte un card cu indicaţia: “în momentul în care alegeţi acest card gândiţi-vă că el vă va reprezenta pe voi”. Imediat cum 3

a ales cardul se va aşeza pe locul ales în sală şi îl va întoarce. Fiecare se va descrie pe sine prin prisma imaginii din card. În partea de final a activităţii, se va lucra pe perechi. Fiecare participant caută să facă pereche cu altcineva (modalitatea de a face pereche este diversă: fie se aleg şi se dau numere, fie participanţii vor fi lăsaţi să se găsească în pereche cu cine doresc, fie se crează un exerciţiu de mişcare şi din mişcare se dă indicaţia “stop”, moment în care fiecare participant va pune mâna pe persoana cea mai apropiată etc.). În pereche, fiecare va avea un moment în care va privi partenerul şi apoi, va alege pentru acesta un card. Despre această persoană va extrage un card “în orb”/ cu faţa în jos sau dacă acesta doreşte, va alege din alt set de carduri cu faţa în sus, şi va face prezentarea colegului în viziunea Iui, după cum imaginea cardului pe care îl are îi releva indicii de asociere cu partenerul ales. După descriere, acest card i se transmite celui cu care a fost ales în grupă şi se inversează. Jocul continuă pe perechi. 2. "Trecut – Prezent – Viitor" Este o tehnică potrivită şi recomandată atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Clientul este rugat să aleagă din set, 3 carduri: care să reprezinte următoarele situaţii: - cum te vezi pe tine în Trecut - cum te vezi pe tine în Prezent - cum te vezi pe tine în Viitor După ce clientul le alege, este rugat să le pună pe masa de lucru în ordinea aleasă şi fără a i se sugera în ce fel de poziţie să le aşeze (astfel, le poate aşeza pe verticală, pe orizontală, în zig-zag etc.). După ce le va aşeza este rugat să le privească cu atenţie şi să răspundă la următoarele întrebări: - Ce părerea ai despre aceste 3 carduri cu care te asociezi ? - Cum ai fost, eşti şi vei fi? - Ce emoţii ai când priveşti aceste imagini? - Care dintre carduri îţi place cel mai mult? De ce? - Care dintre carduri îţi place mai puţin? De ce? - Ce modificări ai vrea să faci? Ce ai vrea să faci cu aceste carduri acum? 4

Permiteţi clientului să vorbească atâta timp cât are nevoie, nu-l întrerupeţi şi nu interpretaţi cardurile lui. La acest exerciţiu se poate folosi o fisă specială de lucru. 3. "Întrebare" Fiecare persoană manifestă o situaţie de viaţă, o problemă, o întrebare existenţială. Astfel, deoarece cardurile psihologice sunt un instrument deosebit de util pentru a ne răspunde la astfel de întrebări existenţiale, îl putem folosi de fiecare dată când dorim să ne dăm un răspuns. Instructajul acestei tehnici este: “Dacă te frământă o întrebare (situaţie, problema) şi, la acest moment, nu ai găsit un răspuns, cardurile psihologic te-ar putea ajuta. Pregăteşte o foaie şi un pix. Alege "orbeşte" din set un card. Priveşte-I cu atenţie şi scrie absolut tot ce-ţi vine în minte la moment (chiar dacă unele gânduri îţi par banale, sau care nu au nicio legătură cu întrebarea pentru care cauţi răspuns). Citeşte ce ai scris. Analizează. Trage concluzii.”

1.

"Oglinda” Se împarte setul de carduri în două părţi şi o parte se lasă cu faţa în jos, iar cealaltă

parte se aşează cu faţa în sus. Din setul cu faţa în jos, clientul alege un card care simbolizează problema lui. Din setul “deschis”/cu faţa în sus clientul alege cardurile care se asociază cu persoane importante din viaţa lui, a căror opinie ar vrea să o audă. Astfel, clientul va face următorii paşi de lucru: a. va întoarce mai întâi cardul care simbolizează problema lui şi va face: → o descriere, → o discuţie pornind de la imaginea cardului, aşa cum se releva problema lui, → o legătură între problema lui şi imaginea din card. → o descriere a ceea ce îi spune cardul în plus despre problema lui şi nu ştia până acum, → o descriere a elementelor din imaginea din card care nu se potrivesc cu problema lui (atenție - acest lucru reprezintă mecanismul de apărare, nu lipsa de legătură dintre acele elemente pe care le găseşte nepotrivite cu problema lui !),

5

b. va folosi cardurile care se asociază cu persoane importante din viaţa lui şi se va discuta pe rând (dacă sunt mai multe): → se vor descrie persoanele alese, cine sunt, ce reprezintă pentru client, ce legătură au aceste persoane cu problema enunţată, c. în a treia etapă de lucru se vor poziţiona aceste carduri care reprezintă persoanele importante din viaţa lui şi se va discuta pe rând de această dată cu fiecare (ordinea o alege clientul): → “Ce ar spune despre problema mea…x persoană?“ d. la final, se întreabă: → “Care ar fi impresia tuturor acestor persoane despre această imagine?” → “Cu a cui opinie ai vrei să rămâi?”. Astfel, clientul poate să privească această problemă "punând problema lui în oglindă fiecărui personaj ales, dar şi în oglindă cu mai multe fete a lui însuşi”.

2.

"Polițistul bun și polițistul rău” Prin această tehnică încercam să sensibilizăm participanţii în legătură cu ideea

dualităţii umane, a existenţei în fiecare dintre noi, în psihicului uman, în doze diferite (este adevărat!) a lui - "bun" şi "rău". Cel mai important aspect al acestei tehnici este reliefarea tendinţei umane şi aducerea în înţelegere, a proiectării tuturor acestor aspecte de bine dar mai ales de rău, pe alţii. Astfel, prin recăpătarea acestor părţi respinse din noi înşine, facem primul pas spre acceptarea celuilalt. Instructaj: → Alege din din setul cu imaginile la vedre, două carduri - unul care îţi place şi unul care nu-ţi place. → Ia o foaie de hârtie şi împarte-o în două părţi. → Aranjează imaginile în faţa ta pe hârtia pe care ai împărţit-o în 2, acolo unde îţi vine, apoi, scrie orice îţi vine în minte pentru ambele imagini. → Imaginează-ţi că există pentru tine un loc real, dar dacă nu îl găseşti, alege un loc imaginar, acolo unde să presupunem prin acest exerciţiu de imagerie dirijată, că aceste două imagini ar putea fi împreună, ar putea coexista (fie că sunt persoane, fie că sunt peisaje etc.). 6

→ Dacă în cârduri sunt persoane, se întreabă: - Care ar fi primul care l-ar observă pe celălalt sau pe celelalte? - Lasă-le să-şi vorbească, să spună ce vârstă au, unde locuiesc, cu cine locuiesc. - Care sunt primele lor reacţii, emoţii, gânduri ale unuia faţă de celălalt? Lasă-i să-şi răspundă. Vezi unde se va duce şi ce va aduce acest dialog. → În perechi, împărtăşiţi istoriile voastre. Reflectaţi asupra procesului şi asupra următoarelor întrebări: - Ai fost capabil să-i aduci mai aproape unul de altul? - S-au schimbat cumva emoţiile tale faţă de aceste două persoane? - Ar putea aceste două persoane să coexiste sau e nevoie să se separe? Etc. (se pun întrebări şi în funcţie de ceea ce clientul a emis.)

3.

“Desenăm" Este o tehnică recomandată în lucrul cu copiii, părinţii sau educatorii lor.

Pentru această activitate veţi avea nevoie de creioane sau carioci, nişte coli de hârtie şi unul sau mai multe cârduri. Atât părintele (educatorul) cât şi copilul îşi aleg câte un card şi, uitându-se la el, încep să creeze un desen, inspiraţi din ceea ce a văzut fiecare din ei pe cardul selectat. Mai apoi, fiecare îi povesteşte celuilalt cât mai multe despre desenul respectiv şi poate răspunde la întrebări precum: - De ce a ales anume acest card? - Ce este reprezentat pe el? - Ce emoţii are când îl priveşte? - Ce înseamnă fiecare formă desenată? etc. La final se pot expune toate desenele într-o "galerie de artă" (de exemplu pe scaune) şi se admiră creaţiile împreună cu copiii/executanţii !

4.

"Oala fermecată" Este un exerciţiu recomandat pentru copii, dar se poate adapta şi pentru adulţi.

Ca un exerciţiu pentru copii să devină mai distractiv şi mai amuzant şi, totodată, ca să aflaţi lucruri noi şi... "ascunse" despre acei copiii care nu vorbesc într-o discuţie obişnuită prea mult despre ei, folosiţi cardurile şi o oală/alt recipient. Aşezaţi oala/recipientul pe podea în 7

mijlocul camerei sau în mijlocul unei mese şi puneţi sub ea setul de cârduri (achiziţionaţi-vă carduri care se potrivesc pentru lucrul cu copiii). Rugaţi copiii să formeze un cerc în jurul oalei/recipientului. Fiecare copil, înainte de a băga mâna sub oala şi a extrage deci "orbeşte” un card, va spune mai înainte: - “Eu vreau să devin..." -"Relaţia mea cu părinţii este...” - "Cel mai mare vis al meu este să..." etc.. Jocul se încheie atunci când toţi copiii au scos câte un card. Se discută cu fiecare pe marginea cardului extras.

5.

“Cine sunt?” Tehnica presupune să se aleagă deschis un singur card din setul de carduri ales, şi să

se priveşte cu atenţie. Apoi, se răspunde la următoarele întrebări;: - Când privesc această imagine de pe card, văd... - Asocierile care îmi vin în minte sunt... - Ele îmi aduc aminte de... - Mă simt… Se continua după fiecare răspuns dat la continuare propoziţiilor de mai sus (mai ales dacă clientul este blocat şi nu ştie ce să răspundă sau refuză) cu un card cuvânt (fie se lasă să se aleagă cuvântul la vedere, fie nu, în funcţie de cât este clientul/grupa de pregătit/a pentru lucrul cu propria persoană).

6.

“Povestea” Se selectează orbeşte 2 carduri-cuvinte din setul de carduri cuvinte. Se explică

clientului că poate încerca să găsească ceva comun între ele. I se dă apoi o foaie de hârtie şi un pix şi este rugat să alcătuiască o poveste în care să fie inclusă relaţia dintre cele două cuvinte. Acest exerciţiu antrenează perfect clientul pentru lucrul cu sine. 4. “Un model demn de urmat" Din setul de carduri se alege un card care să reprezinte o persoană care îi place clientului, o persoană pe care dacă ar avea-o în față ar dori să o admire. 8

I se cere clientului: - Priveşte cardul cu atenție şi spune de ce admiri această persoană? - Care sunt calităţile ei pe care la admiri cel mai mult? - Cum ai vrea ca aceste calităţi să te ajute pe tine? Acest exerciţiu îi va permite să aprecieze calităţile pozitive ale oamenilor şi să devină mai dispus să le vadă şi pe ale sale. 5. "Să ne punem întrebări pentru a rezolva o problemă" Din setul de cârduri, clientul/membrii unui grup sunt puşi să extragă "orbeşte" 3-4 carduri şi să le aranjeze pe masa într-un rând (cu faţa în jos). Pe rând, începând cu cardul din stânga, se deschide câte un card şi se răspunde la următoarele întrebări: - Care este adevărata esenţă a problemei mele? - Ce mă ajută să merg mai departe? Care îmi sunt calităţile inerente? - Ce mă opreşte şi ce mă împiedica? - De ce este nevoie pentru a soluţiona problema? - Asupra căror aspecte ar trebui să rămân cu atenţia? - Ce rezultă din asta? - Ce ar trebui să fac? Se analizează şi se trag concluzii. 6. " Cu pași mărunți" Fiecare participant alege "orbeşte" câte 6 carduri şi le aranjează într-un rând în faţa sa. Cardurile simbolizează: a.

Formularea problemei (Ce mă frământă în acest moment?)

b.

Obstacolul (Ce împiedică soluţionarea problemei?)

c.

Ajutorul (suportul) sau asistenta (De unde sau cum poate parveni?)

d.

Dezvăluirea neaşteptată (Surpriză!)

e.

Depăşirea obstacolului şi soluţia (Cum am găsit soluţia? Care este?)

f.

Morala istoriei

Se deschide pe rând fiecare card, se discută. Întrebările pot fi diferite (modificate/adaptate) în funcţie de situaţia cu care se confruntă clientul. Tehnica poate fi folosită în grup sau în lucrul unu-la-unu. 9

7. "3 carduri" Din setul de carduri-cuvinte, se fac extrageri "orbeşte" de 3 carduri-cuvinte. Se repetă cu 3 carduri-imagini şi apoi se fac suprapuneri între cardurile-imagini peste cardurile-cuvinte. Cardurile extrase astfel simbolizează: - problema mea (cardurile din mijloc) - ce mă încurca să soluţionez problema (cardurile din stânga) - ce mă va ajuta să soluţionez problema (cardurile din dreapta) Tehnica poate fi folosită în grup sau în lucrul unu-la-unu. 8. "Întrebare – Răspuns" Clientul/membrii grupului sunt încurajaţi să se întrebe, de exemplu: "Ce ar trebui să fac, ca să am un venit mai mare?” Din setul de carduri expus pe masă, "orbeşte", se extrage un card şi se răspunde la întrebarea pentru care s-a dorit un răspuns. Dacă clientul nu este satisfăcut de cardul extras, va extrage altul, şi altul, până în momentul când ajunge ca să fie mulţumit de răspunsurile primite. Această tehnică se poate folosi şi în grup: un participant verbalizează întrebarea, ceilalţi îi oferă soluţii cu ajutorul cardurilor. Imaginea de pe card va inspiră să se răspundă spontan şi să se găsească mai multe variante de răspuns, în aşa fel încât se poate facilita soluţionarea problemei. Extragerea cardurilor din set şi răspunsul trebuie să se facă cu o viteză foarte mare pentru a "întrece" mintea şi pentru a-i "da cuvântul" intuiţiei. La final, pe lângă cardul de care clientul este mulţumit se poate alege şi un card cuvânt, orbeşte şi indiferent de ceea ce scrie acolo se discută dacă acel cuvânt este un mesaj despre ce ar fi bine să facă sau despre ce ar fi bine să ţină cont. 9. Tehnica pentru copii “Ghici, ce e?" Copiilor li se propune să aleagă “orbeşte” câte un card din set, dar fără ca să le arate celorlalţi copii. Mai apoi, fiecare copil, pe rând, descrie principalele caracteristici ale cardului (culoare, formă, gust etc.), fără a menţiona ce anume este reprezentat pe card. Ceilalţi copii trebuie să ghicească ce este reprezentat în imaginea de pe card. 10

Pe lângă aspecte de cunoaştere a acelui copil care vorbeşte, specialistul primeşte informaţii despre înţelegerea vizuală a imaginilor de către copil, capacitatea de exprimare verbală a copilului, precum şi înţelegerea descrierilor sale verbale. 10. "Care sunt resursele mele” Scopul acestui exerciţiu poate fi prognozarea posibilelor obstacole în calea realizării unor obiective şi transformarea lor într-o resursă suplimentară. Obiectivul este nu numai de a prognoza diferitele obstacole, dar şi de a transforma "-" în "+", punctele slabe în puncte forţe, de a dezvolta gândirea pozitivă, de a descoperi potenţialul creativ. Se poate lucra individual sau în perechi, în grup. Algoritmul: A. Determinaţi, conştientizaţi şi verbalizaţi scopul spre care tindeţi. B. Din seturile propuse extrageţi 2 carduri: → Eu, la momentul actual faţă de scopul meu; → Eu, când scopul a fost deja atins. C. Din cardurile-“obstacole”, extrageţi “orbeşte" câteva cârduri, care ar putea deveni obstacole în calea realizării scopului (mâna “va lua singură" atâtea carduri de câte aveţi nevoie). Aranjaţi aceste carduri între cele 2 precedente (“eu la moment", “eu când scopul a fost atins") D. Pe rând, întorcând cardurile pe “fata", descrieţi în ce constă acest obstacol. E. Alegeţi deschis un card-“resursă" din set, care va fi în măsură să “acopere” cardul-“obstacol". Descrieţi ce fel de resursa este pentru dvs. şi cum vă va ajuta să atingeţi scopul. F. Acoperiţi cardurile-”obstacole" cu carduri-”resurse" G. Dacă sunteţi satisfăcut de ceea ce vedeţi, fotografiaţi aceasta aliniere de cârduri. Concluzii. În procesul de lucru pot apărea diferite insight-uri. La fel, aţi putea realiza că fiecare obstacol poate deveni şi o resursă.

11

11. “Resursa pozitiva’’ Tehnica este folosita atunci cand tu sau clientul tau simtiti ca aveti un nivel de ingrijorare mai ridicat in raport cu o situatie anume de viata. Astfel, tehnica presupune a se incepe cu intrebarea: - Esti îngrijorat din cauza unor evenimente importante? - Nivelul de anxietate a crescut peste limita in raport cu aceasta situatie? - Ai inceput sa nu te mai simti confortabil? Cardurile pot deveni, asa cum deja, ati aflat, un mijloc util care vine in ajutor. Tehnica presupune sa se selecteaze din set/seturi un card (sau mai multe), care ar reprezenta direct - rezultatul pozitiv al acestor evenimente. Dupa extragere (aceasta poate fi inchis sau deschis) clientul este pus sa priveasca cardul (cardurile) si sa descrie acest rezultat pozitiv in cele mai mici detalii. La final, acesta este incurajat ca de fiecare data cand simte ca ingrijorarea fata de acea situatie l-a acaparat sau ca nivelul de anxietate a crescut din nou poate intr-un mod de neexplicat, sa priveasta cardul (cardurile) si sa isi aduca aminte de principiul: “dupa noapte vine in mod sigur zi” asa si situatia lui de viata vor deveni curand o poveste trecuta care poate nici nu mai merita spusa. Astfel, ori de cate ori va simti nevoia - sa privesca cardul (cardurile) - ca pe o resursa care il va ajuta sa obtina cu usurinta ceea isi doreste. I se poate sugera sa aiba aceasta fotografie a cardului (cardurilor) in telefon sau calculator (la indemana) si sa le priveasca imediat ce starea a revenit.

12. Povestea in “Doar 2 cuvinte” Acest exercitiu este perfect pentru antrenarea capacitatii noaspre de a ne simti, cunoaste, sesiza imediat. Indiferent de faptul ca exista sau nu o problema, o intrebare existentiala, putem sa ne “jucam” cu noi sau cu clientul nostru, executand acest exercitiu ca o provocare. Tehnica presupune sa selectati “inchis" doua carduri-cuvinte din setul de carduri cuvinte. Imediat ce ele au fost intoarse, citite si apoi privite se cere sa se gasesca ceva comun intre ele. Se cere apoi, sa se alcatuiasca o poveste in care sa se includa relatia dintre cele doua cuvinte. 12

Povestea va fi scrisa sau spusa. Recomandarea noastra este sesizarea eficacitatii procedurii de a lasa clientul sa scrie povestea asa cum ii vine, pe parcursul a 10 minute. Apoi este incurajat sa citesca aceasta poveste. Daca vom sesiza ca povestea a fost scrisa la persoana a III-a, il vom lasa sa termine si apoi il vom ruga sa extinda exercitiul, citind din nou povestea, dar la persoana I. Abia acum, putem discuta si detalia aspectele importante reiesite din povestea in “Doar 2 cuvinte”. 13. “Către centrul…nostru…1” Exercitiul nu va impune nimic din ceea ce urmeaza a fi scris mai jos, ci doar va recomada. I se cere clientului sa aseze cardurile pe masa, la vedere. Modalitatea de alegere a cardurilor este de asemenea in functie de client, de ceea ce am cunoscut pana la acel moment despre el: inchis sau deschis. Astfel, va alege de la 3-5 carduri si le va pune pe masa, la vedere. Este apoi indemnat sa le priveasca pentru un timp (atat cat simtim ca are nevoie). Cand suntem asigurati ca a incheiat acest proces personal de analiza a cardurilor, ii vom indica sa ramana asupra unui card care ii atrage atentia in mod deosebit. Cerem clientului sa il observe, sa lase sa apara gandurile si asocierile pe baza imaginii din card si apoi il intrebam: a. Ce elemente observi? b. Ce conexiuni se produc? c. Unde ajungi? d. Ce poti spune / scrie? Se poate repeta cu alte carduri din set. 14. “Către centrul…nostru…2” Exerciţiul de mai sus se poate continua cu acesta. I se cere clientului să amestece setul de carduri şi să aleagă un card, apoi să îl privească. Îl vom provoca cu următoarele întrebări: a.

Ce poveste vezi în această imagine?

b.

Ce simţi când priveşti această imagine?

c.

Care este starea de ansamblu în această imagine? 13

d.

Ce ar putea să însemne pentru tine toate acestea?

e.

Ce legătura au cu tine toate acestea?

Se pot repeta întrebările pentru mai multe cârduri, mai ales dacă clientul simte că poate intra în mai multe detalii, dacă simţim şi noi, de asemenea, ca acest proces de introspecţie poate fi dus mai către adâncime. 15. “Autobiografie” Acest exercitiu şi variaţiile aferente pe care le puteţi crea în timp şi în funcţie de clienţii voştri, presupune că să se treacă prin pachetul de cârduri, alegând pe baza primelor reacţii, 5 carduri care să îl reprezinte pe el, pe client în stadiul de: (1) copil, (2) adolescent, (3) tânăr, (4) vârstă mijlocie şi (5) adult. Se va sugera ca să aleagă acele carduri în funcţie de reacţia lui emoţională la un card şi nu neapărat pe baza înfăţişării personajului (dacă se alege un card cu un personaj cu care se identifica sau cu mai multe personaje). I se mai explica să încerce că alegerea lui să nu depindă de gen, vârsta sau culoarea pielii. După ce a ales aceste 5 carduri i se va cere să creeze o conversaţie între ele. Dacă această cerinţă de a iniţia conversaţia este prea grea sau poate aduce un blocaj clientului, atunci putem apela la varianta de a crea o poveste…”Povestea vieţii tale”. Depistarea blocajului sau a rezistenţei, manifestate sub forma unui/unor mecanisme de apărare este un proces foarte important atât în autocunoaştere cât şi în cunoaşterea unui client cu care se lucrează în terapie/consiliere. Astfel, dacă şi verbalizarea poveştii este dificilă, îl vom ruga să încerce cu scrierea poveştii şi apoi citirea ei. 16. “Persoane opuse” Folosind aceleaşi instrucţiuni că tehnica de mai sus, în a alege carduri care cuprind personaje/persoane, i se cere clientului să extragă din tot setul aflat deschis, la vedere, cardurile care cuprind persoane importante din viaţa lui, dar, de gen opus. De exemplu, o femeie, va putea alege carduri care să îi reprezinte pe tatăl, fratele, iubiţii, prietenul, şeful, etc.. I se va cere apoi, în mod deosebit să includă cel puţin un card cu personaj care să îl reprezinte pe el. 14

După ce alegerea a fost făcută şi identificarea stabilită, i se va pune următoarele întrebări: - Ce au să îţi spună aceşti oameni? - Ce au să-şi spună unul altuia? - Ce poate să reprezinte pentru tine acestea? - Ce ai tu să le spui lor? - Ce doreşti să faci de acum înainte cu acestea?

17. “Persoana mea” Acest exerciţiu va presupune că din întregul set de cârduri, să se aleagă toate cardurile care conţin o persoană/personaj. Acestea se vor amesteca şi se vor aşeza pe masă/spaţiul de lucru cu faţa în jos. Clientul sau membri unui grup vor alege “închis” sau “orb” un card pe care îl vor aşeza cu faţa în jos. La consemnul specialistului acesta se va întoarce şi se va privi. Se va cere apoi fiecărui participant ca să îşi arate cardul şi să dea un nume chipului/personajului respectiv. Numele acestuia poate fi notat de specialist pe flip-chart/carnet notiţe în dreptul numelui participantului/clientului. Sarcina următoare va fi aceea prin care fiecare va face o descriere a personajului şi privindu-l în card va releva unele aspecte pe care şi le imaginează despre acesta, despre viaţa lui. Specialistul poate continua să noteze şi aceste caracteristici/aspecte ale personajului

pe

flip-chart/carnet

notiţe

în

participantului/clientului. Putem să le cerem să vorbească structurat, despre: a) Ce face? b) Ce vârstă are? c) Este căsătorit? d) Are copii? Băieţi sau fete? e) Care este profesia lui? f)

Care este cea mai mare dorinţă a lui?

g) Este sănătos? h) Este singur? i)

Arată bine? 15

dreptul

numelui

personajului

şi

j)

De care parte a corpului său este cea/cel mai mulţumit/a?

k) De care parte a corpului său este cea/cel mai ne-mulțumit/ă? l)

Este fericit/a?

m) Ce probleme are? n) Când se înfurie? o) Ce furii are? p) Care sunt cele mai proaste 3 obiceiuri ale lui? q) Are mulţi prieteni? r)

Ce se spune despre el?

s)

Care sunt mâncăruile lui preferate?

t)

Cu cine seamănă?

u) Ţi-ar plăcea să semeni cu el? La final, i se poate spune că acel card reprezintă un aspect/aspecte al/le personalităţii sale.

18. “Persoane din familia mea” Folosind aceleaşi instrucţiuni că la tehnica de mai sus, în a alege carduri care cuprind personaje/persoane, i se cere clientului să extragă din tot setul aflat deschis, la vedere, cardurile care cuprind persoane din familia sa: care să îi reprezinte pe părinţii săi, pe fraţii şi surorile lui, pe copiii, soţul/soţia etc. și pe el. Pot fi incluşi bunici, parteneri sau copii, rude mai îndepărtate, atât timp cât în acel moment al alegerilor, acestea I-au venit în minte clientului. Pe o foaie de hatie sau pe un spaţiu ales de client, delimitat poate cu un scoci sau rigle/riglete, clientul va aşeza aşa cum simte aceste cârduri. După ce le-a aşezat, I se cere ca dintr-o foaie de hârtie să realizeze fâşii pe care va trasă linii de un anumit fel (că mai jos) care vor reprezenta natura/felul/tipul legăturii dintre membri aleşi şi sine, dintre membri cu membri. Aceste linii pe care le va face pe fâşiile de hârtii vor fi astfel desenate de el: Linia continua “____” = va fi reprezentarea faptului că între acele persoane există o relaţie, în sensul că ele îşi vorbesc, se întâlnesc, dar fără a fi mai mult decât atât. Linia întreruptă “------” = va fi reprezentarea faptului că între acele persoane există o relaţie la fel de întreruptă, neconsolidata sau poate conflictuala. 16

Linia dublă “====” = va fi reprezentarea faptului că între acele persoane există o relaţie foarte bună, consolidata. Absenţa liniei = va fi reprezentarea faptului că între acele persoane nu există sau nu mai există o relaţie. Această tehnică este numită şi “Atomul social” (o variantă a acestei tehnici) sau reprezentarea tipului de relaţii pe care clientul le are în acel moment în viaţa sa, în familia sa, familie care poate fi reprezentată ca fiind cea de origine, sau cea nou constituită sau o îmbinare între cele două. În momentul extragerilor li se expică clienţilor că pot alege acele carduri cu persoane care să reprezinte oameni care joacă sau au jucat un rol important în viaţa lor. Alegerile sunt făcute fie pe baza asemănării fizice, fie pe baza calităţilor interioare pe care clientul le-ar vede la personajul din cardul ales şi le cunoaşte despre persoanele căruia le atribuie. I se poate cere de la început sau nu, să includă cel puţin un portret care să îl reprezinte pe el. Spunem aceasta deoarece dacă decidem să nu îi spunem să se aleagă pe sine, observăm dacă la cerinţa “Alegeţi carduri cu persoane care să îi reprezinte pe membrii familiei dvs..” (şi atât!), se va alege sau nu pe sine. Evident, dacă constatăm că nu s-a ales pe sine, acest lucru va fi pus în discuţie. Mai departe, după trasarea liniilor relaţie, putem să îi venim în întâmpinare cu întrebări de felul: - Ce au să îţi spună aceşti oameni? - Dar unul altora? - Dar tu lor? etc. Tehnica aceasta va recrea scene atât din viaţa de zi cu zi a clientului/a noastră, cât şi din viaţa lui/noastră interioară. Utilizatorii acestor carduri sunt încurajaţi să adapteze materialul la propriile situaţi şi nevoi. 19. “Găsesc” Tehnica presupune a se apela la spiritul ludic care este în fiecare dintre noi, veşnic treaz. Astfel, putem apela la varianta de a ascunde în încăpere cardurile-cuvinte sau o parte din ele (pot fi cele negative, dacă vrem să concentrăm explorarea în acest sens). Apoi, se explică clientului/participanţilor acest lucru şi sunt îndemnaţi şi lăsaţi să caute în diverse locuri din spaţiul de lucru aceste cârduri. În urma căutării poate fi găsit 1 card sau 17

mai multe. Dacă vor fi găsite mai multe, i se atrage atenţia să le pună în ordinea în care le-a găsit. Dacă nu a găsit niciun card, acest lucru se va discuta pornind de la întrebări ca: - Ce înseamnă acest lucru pentru tine? - Ce mesaj ţi se transmite prin faptul că nu ai găsit niciun card? - Este o situaţie pe care ai mai întâlnit-o în viaţa ta? - Când alţii, în viaţa sa, au găsit ceva şi tu nu? etc. După momentul de căutare şi găsire, participanţii sau clientul sunt/este rugaţi/rugat să revină la locurile/locul lor/sau. Aici se va analiza procesul, folosindu-ne de câteva întrebări reper: În legătură cu fiecare card-cuvânt (luate pe rând dacă au fost găsite mai multe) se întreabă: a.

Este acesta ceva ce ascunzi?

b.

Este ceva în legătură cu ce regăseşti aici şi ai neglijat/îngropat?

c.

Este acest ceva un lucru/aspect ce poţi discuta uşor?

d.

Care dintre carduri este cel mai greu de discutat?

e.

Este bine să discuţi despre asta?

f.

Care este cea mai potrivită persoana cu care poţi povesti despre asta?

g.

Care este persoana cu care ar fi cel mai greu să discuţi despre asta?

h.

Ce poţi face pentru a putea vorbi mai uşor şi mai bine despre sentimentele tale?

Ce observi în tot acest proces?

18