Tema 8. COSTURILE DE PRODUCŢIE 1. 2. 3. 4.

Esența și tipologia costurilor de producție. Structura costului de producție. Metode de calcul a costului de producţie. Minimizarea costurilor de producție. Randamentul de scară şi evoluţia costurilor.

1. Esența şi tipologia costurilor de producție •

Costul producţiei (CP)reprezintă valoarea resurselor utilizate pentru realizarea unui proces concret, care se finalizează cu un produs sau ca un serviciu.

•

CP - suma de bani cheltuită pentru producerea unui bun, efectuarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu;

•

CP - un sacrificiu de resurse sau de valoare;

•

CP - un indicator sintetic care, alături de productivitatea muncii și rentabilitate, caracterizează calitatea şi eficiența activității economice. Particularitățile costurilor şi cheltuielilor

Costuri Cheltuieli 1 2 Sunt nemijlocit legate de procesul de Nu sunt legate de procesul de producție, ci de producție. procesul de aprovizionare, comercializare, administrare, precum şi de alte activități. Se includ în costul stocurilor fabricate sau a Se scad din venituri la determinarea serviciilor prestate. rezultatelor financiare. Se reflectă în Bilanț. Se reflectă în Situația de profit şi pierdere În structura costurilor vor fi incluse cheltuielile productive, materiile prime, materialele, salariile şi alte articole de consum influenţate nemijlocit de procesul de producţie. Spre deosebire de costuri, cheltuielile nu se referă nemijlocit de procesul de producţie, nu se includ în costul produselor fabricate şi se scad din veniturile firmei la determinarea rezultatului financiar. Concluzie: dacă lipseşte producerea, lipsesc costurile, cheltuielile rămân. Cheltuielile din afara producției sunt formate, în general, din două elemente: •

cheltuielile de distribuție – includ costurile efectuate cu ocazia promovării produsului finit pe piață ( spre exemplu, publicitatea, livrarea, comisioane de livrări, transportul, depozitarea);

•

cheltuielile administrative – reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii şi gestionării entității în ansamblu; includ costurile managementului, care nu pot fi asociate sferei producției şi nici vânzării ( de exemplu, salariile personalului executiv, funcționarilor, personalului juridic, serviciului contabil).

Tipologia Costurilor a) După modul de includere (repartizare) în costul producției, costurile se divizează în: 1

•

directe - costuri legate nemijlocit de procesul producției care pot fi identificate şi atribuite unui anumit tip de produs sau serviciu în momentul efectuării lor, fără alte calcule suplimentare (ex. valoarea materialelor de bază şi auxiliare, a combustibilului şi energiei în scopuri tehnologice, salariile muncitorilor implicaţi în procesul de producţie cu contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală).

•

indirecte - costuri care nu se identifică în momentul efectuării lor pe produse sau servicii, ci numai la nivelul unui centru de colectare (ex. secția), iar pentru a fi atribuite unui anumit tip de produse sau servicii sunt necesare calcule suplimentare. În categoria costurilor indirecte se includ costurile pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor de producție şi costurile generale ale secției de producție.

b) după comportamentul lor față de evoluția volumului fizic de producție, costurile se clasifică în: •

variabile – a căror mărime se modifică în raport cu volumul producției fabricate, lucrărilor executate, serviciilor prestate. Aici pot fi incluse toate costurile directe, precum şi o parte din costurile indirecte de producție şi anume, costurile efectuate pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor de producție. Ex: consum materii prime, salariile muncitorilor de bază, energia electrică utilizată pentru funcționarea utilajelor de producție etc.

•

constante (fixe) – a căror mărime rămâne relativ neschimbată sau se modifică în mărimi nesemnificative, indiferent de modificările volumului producției, lucrărilor executate, serviciilor prestate Aici se includ costurile generale ale secției de producție. Exemple: salariile administratorilor secției de producție; suma chiriei aferentă mijloacelor fixe de producție închiriate, energia electrică utilizată pentru iluminarea încăperilor secției de producție etc. Evoluţia costurilor totale pe termen scurt

Costul total (CT ) exprimă, în formă bănească, costurile totale de factori de producție realizate pentru obținerea unui volum dat al producției. CT = CV + CF sau Cp = Cdir + Cind Costul unitar, care se determină prin raportarea totalului costurilor efectiv colectate aferente produselor finite la cantitatea de produse obținută în perioada la care se referă costurile respective, conform următoarei relații :

2

Cu = cost unitar; Cp = costuri directe şi indirecte totale aferente produselor finite; Q = cantitatea de produse finite obținute. Costurile marginale reprezintă costurile suplimentare rezultate din modificarea volumului producției, fiind calculate pe o unitate de produs. Costul marginal arată cat de mult cresc costurile la creşterea cu o unite a producţiei.

Costul mediu (unitar) (Cm) - ocazionate de producerea unei unităţi de produs; el poate fi fix, variabil şi total. CFM=CF/Q ; CVM=CV/Q ; CTM=CT/Q CTM=(CV+CF)/Q sau CTm=CFm+CVm . Comportamentul costurilor variabile şi constante față de evoluția volumului fizic de producție Tipuri de costuri 1 Costuri variabile totale (CVT) Costuri variabile unitare (CVU) Costuri constante totale (CCT) Costuri constante unitare (CCU)

Creșterea volumului fizic al producției 2 cresc nu se schimbă nu se schimbă descresc

Descreșterea volumului fizic al producției 3 descresc nu se schimbă nu se schimbă cresc

c) după momentul determinării costurilor deosebim: •

costuri planificate – mărimea cărora se determină înaintea începerii procesului tehnologic;

•

costuri efective - mărimea cărora se determină pe parcursul derulării procesului tehnologic.

d) după rolul lor în procesul tehnologic costurile se divizează în: •

costuri de bază – costuri determinate în mod nemijlocit de procesul tehnologic al produsului şi fără de care acest proces nu se poate desfășura în mod normal. Ex: consum materii prime, salariile muncitorilor de bază, etc.;

•

costuri de regie (auxiliare) – costuri legate de conducerea şi deservirea procesului tehnologic, pentru a se desfășura în condiții normale de muncă. Ex: costurile cu 3

întreținerea şi funcționarea utilajelor, amortizarea mijloacelor fixe, costurile generale ale secției, care împreună formează costurile indirecte de producție. e) după omogenitatea conținutului lor se deosebesc: •

costuri simple - sunt acele costuri care au un conținut omogen, fiind formate dintr-un singur element de consum, care nu se mai poate descompune în alte elemente constitutive. În această categorie se cuprind: consumul de materii prime şi materiale de bază, retribuțiile muncitorilor de bază, amortizarea utilajelor de producție etc.

•

costuri complexe - acele costuri care au un conținut eterogen, fiind formate din mai multe elemente de costuri simple. În această categorie se cuprind: costurile cu întreținerea şi funcționarea utilajelor, costuri generale ale secției, care împreună formează costurile indirecte de producție. 2. Structura costului de producție

Costul de producție cuprinde resursele exprimate valoric şi consumate pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor. În costul de producție se include următoarele trei grupe de costuri: •

costuri materiale directe (CDM) ;

•

costuri cu manopera directe, denumite şi costuri directe privind retribuirea muncii şi contribuții aferente (CDRM);

•

costuri indirecte de producție (CIP).

La costurile directe de materiale se referă costurile de materii prime şi materiale de bază din care se fabrică produsul, formând baza materială a acestuia, şi anume: •

materia primă şi materialele, care constituie substanța produsului fabricat sau al serviciului prestat. Ex: metalul în producția mașinilor, pielea în producerea încălțămintei;

•

semifabricate achiziționate şi articole accesorii, după rolul lor funcțional în procesul de producție reprezintă materiale de bază. Ex: firele în industria textilă, anvelope în industria constructoare de mașini, etc.;

•

combustibilul de toate tipurile (petrol, diesel, gaz lampant, benzină, cărbune, lemne, etc) utilizat în scopuri tehnologice, la producerea tuturor felurilor de energie;

•

energia de toate tipurile (electrică, termică etc.) utilizată în scopuri tehnologice;

•

ambalajele şi materialele de ambalat utilizate direct în cadrul secțiilor de producție în vederea ambalării conținutului produselor fabricate.

Costurile directe privind retribuirea muncii cuprind toate tipurile de remunerări a muncii prestate de către muncitorii de bază a unei unități economice, şi anume: •

salariile pentru munca efectiv prestată de către muncitori pentru fabricarea produselor (prestarea serviciilor) ;

4

•

premiile pentru rezultatele de producție obținute;

•

contribuțiile pentru asigurările sociale şi primele de asistență medicală obligatorie calculate la salariul muncitorilor de bază;

•

compensațiile şi adaosurile la salarii în funcție de condițiile şi regimul de muncă etc.

Costurile indirecte de producție includ: •

costurile pentru întreținerea, reparația şi funcționarea mijloacelor fixe de producție;

•

amortizarea mijloacelor fixe de producție;

•

salariile muncitorilor auxiliari şi administratorilor din cadrul subdiviziunilor de producție, precum şi contribuțiile pentru asigurările sociale şi primele de asistență medicală obligatorie calculate la salariile acestora;

•

costurile de asigurare a pazei subdiviziunilor de producție;

•

suma chiriei aferentă mijloacelor fixe de producție închiriate;

•

energia electrică utilizată pentru funcționarea utilajelor de producție şi iluminarea secțiilor de producție;

•

combustibilul utilizat pentru încălzirea secțiilor de producție etc.

Exemplul 1. Entitatea ,,Foișor” S.R.L. produce brânzeturi pentru un număr mare de distribuitori și în acest scop prelucrează materia primă pentru a obține produsele finite. Pentru fabricarea unui kg de cașcaval entitatea înregistrează următoarele elemente de costuri: •

costul materiilor prime și materialelor, directe –

•

costul muncii, salariile directe + contribuţiile obligatorii (25+6,75) lei – 31,75 lei

•

costuri indirecte de producţie – 45 lei, din care:

•

materiale indirecte – 11 lei

•

salariile indirecte – 22 lei

•

amortizarea utilajului –8 lei

•

întreținerea secției – 2 lei

•

chirie – 2 lei

•

Costul efectiv de producție

85 lei

_ - 161.75 lei

Costul efectiv al produselor cuprinde toate costurile directe și indirecte atribuite unui obiect. Cheltuielile, numite și cheltuieli de perioadă sunt cheltuielile recunoscute în rezultatul final, nefiind în mod direct legate de achiziționarea și fabricarea bunurilor.

5

Algoritmul formării costului efectiv de producţie și al costului total Costurile legate de funcția de producţie

Materiale

Alte costuri de producţie

Salarii

Costuri directe de producţie Materiale

Salarii

Costuri indirecte de producţie

Cheltuie li

Materia le

Costul direct de producţie

Cheltuie li

Salarii

Costuri generale de producţie Incorporate

Neincorporate

Costurile legate de alte funcții Cercetare și dezvoltare Vânzări și marketing Contabilita te și Finanțe Personal Administra re

Costul efectiv al producției Costul Total În literatura de specialitate se întâlnește noțiunea de cost total, care cuprinde și o cotă din cheltuielile de distribuție și cheltuielile administrative. Uneori , în scopul stabilirii prețurilor, entitatea ar putea include o parte din ele în calcularea costului total al produsului, astfel încât prețul de vânzare să acopere toate costurile gestionării afacerii

▪

Pentru a urmări tendinţa schimbărilor cheltuielilor în întregime pe întreprindere se foloseşte indicatorul generalizator – cheltuielile la 1 leu producţie marfă (produsă) Ch1l PM= CP/PM, bani

CP- costul producţiei, lei PM- producţia marfă, lei Ch1pm= Ci – costul unitar pentru produsul “i”; Qi – cantitatea de producţie pentru produsul “i”; P – preţul unitar pentru produsul “i”. Pentru a determina dinamica cheltuielilor se determină Reducerea în expresie absolută a cheltuielilor la un leu productie marfa R absch. = Ch.plan – Ch.baza Ch.plan - Cheltuieli la un leu productie marfa în perioada de plan; Ch.bază - Cheltuieli la un leu productie marfa în perioada de bază.

6

▪

Reducerea procentuala a cheltuielilor la un leu productie marfa, în perioada de plan faţă de perioada de bază R%ch = Rabs.ch / Ch baza · 100% R%ch = Ch.plan – Ch.baza / Ch baza · 100%

Importanta reducerii costurilor •

Pentru a supravieţuii şi a se dezvolta, producătorii de bunuri materiale trebuie să cumpere factori de producţie la preţuri cât mai mici posibile, fără a neglija calitatea, şi să reducă costurile utilizării lor prin eliminarea operaţiunilor inutile şi a cheltuielilor nejustificate.

•

Costul de producţie este influenţat de o multitudine de factori, cum ar fi:

- volumul producţiei; - structura producţiei; - preţurile factorilor de producţie (mijloace fixe, materii prime, materiale, combustibil, energie, obiecte de inventar, forţa de munca etc.); - calitatea şi caracteristicile produselor; - nivelul calitativ al forţei de muncă şi al echipamentelor tehnice de producâie; - organizarea producţiei etc. Prin optimizarea folosirii acestor factori costul de producţie poate fi redus.

Factori de influență asupra reducerii costului de producție pot fi grupați în următoarele patru grupe: •

Prima grupă de căi se referă la reducerea costurilor materiale - are o importanță deosebită în acele ramuri în care ponderea costurilor materiale în costul total este ridicat şi vizează reducerea costului de materie prima, materiale, energie, reducerea normelor de consum, reducerea rebuturilor, utilizarea deșeurilor, introducerea noilor tehnologii, etc.

•

Căile de reducere a costurilor ocazionate de factorul de muncă, presupun stabilirea exactă a numărului de muncitor pe categorii şi creșterea productivității muncii.

•

Căile de reducere a cheltuielilor administrative, pot fi asigurate prin înfăptuirea unor măsuri economic-organizatorice: realizarea proporțiilor optime între personalul productiv și cel neproductiv; mecanizarea lucrărilor de calcul, evidență, statistică şi planificare; reducerea cheltuielilor generate de deficiențe în conducere; raționalizarea cheltuielilor legate de pază, poștă, telefon şi alte servicii.

•

Căile de reducere a costului de producție prin îmbunătățirea gradului de utilizarea a capacității de producție, ca rezultat crește volumul producției, ceea ce determină reducerea costurilor fixe pe unitate de produs, în special a celor referitoare la amortizarea, repararea și întreținerea utilajului.

7

Modalități de reducere a costului produselor : •

folosirea rațională a resurselor materiale;

•

modificarea volumului şi a structurii producției;

•

reducerea cheltuielilor de muncă şi sporirea productivității muncii;

•

îmbunătățirea organizării muncii şi economisirea timpului de muncă;

•

reducerea cheltuielilor la deservirea producției şi în domeniul gestionării;

•

perfecționarea tehnologiilor de producție;

•

perfecționarea normării;

•

folosirea rațională a mijloacelor fixe şi activelor circulante;

•

micșorarea rebutului etc.

Randamentul de scară şi evoluţia costurilor Variaţia costurilor medii pe termen lung este în dependenţă directă de randamentul de scară înregistrat în cadrul firmei. •

Astfel, în cazul unui randament de scară crescător (modificarea nivelului producţiei depăşeşte modificarea simultană şi proporţională a cantităţilor utilizate ale factorilor de producţie), costurile medii pe termen lung se reduc.

•

Dacă randamentul de scară este constant (modificarea nivelului producţiei corespunde întocmai modificării simultane şi proporţionale a cantităţilor utilizate ale factorilor de producţie), costurile medii pe termen lung rămân neschimbate.

•

În cazul randamentului de scară descrescător (modificarea simultană şi proporţională a cantităţilor utilizate ale factorilor de producţie depăşeşte modificarea nivelului producţiei), costurile medii pe termen lung cresc.

8