Patria mea este limba română

CUPRINS: Text argumentativ: patria mea este limba română

Poezii Pagina vorbitorului de limba romana Frămîntări de limba română Sfârșit

Limba romana este patria mea Nu este nimic mai important pt o tara decit limba materna .Cu ajutorul limbii fiecare om isi poate exprima gindurile si sentimentele pe care le traieste.Limba este cartea de noblete a unui neam .Doar in limba natala putem sa plingem si sa ridem cu inima curata.Totul in viata noastra se invirteste in jurul acestei limbi pe care nu numai o iubim ci si o intelegem si care a devenit o mare parte din noi.Pe teritoriul patriei mele format din cuvintele limbii romine stiu cel mai bine sa simt sa iubesc sa ced shi sa ma rog.Fara ea mas simti fara identitate as fi doar un om care viatuieste dar care nu stie de unde a venit si incotro se indreapta.

Poezii Limba și dorul. Cerul e țesut din stele, Luncile – din floricele, Numai dorul strămoșesc – Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese, Grâul – din semințe dese, Numai dorul strămoșesc – Din cuvântul românesc. Razele ne vin din soare, Iar miresmele – din floare, Numai dorul strămoșesc – Din cuvântul românesc.

Frumoasa-i limba nostra Pe ramul verde tace O pasăre măiastră, Cu drag și cu mirare Asculta limba noastră. De-ar spune si cuvinte Când cântă la fereastra, Ea le-ar lua, știu bine, Din, sfânta, limba noastră.

Pagina vorbitorului de limba română

Vasile Alecsandri Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc. Apăraţi tezaurul cel mai scump ce-aţi moştenit de la strămoşi: limba, adică simbolul sacru al naţionalităţii noastre. Naţionalitatea românilor se arată atât în limba şi datinile lor, cât şi în muzica lor deosebită de oricare artă. Limba… este cartea de nobleţă, testimoniul de naţionalitate al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume; lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi; altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inima iubitoare şi cu simţire de devotament unii către alţii.

Frământări de limbă •Arhiepiscopul Constantinopolului vrea să se dezarhiepiscopoconstantinopolizeze. •Balaban Bălăbănescu balbaieşte balbaituri bâlbâite pe negândite. •Barbu cu barda bradul lovea, bradu-n baltă brusc cădea şi pe-o broască o bruia. •Cărămidarul cărămidăreşte cu cărămida cărămidarului din cărămidărie. •Ce cereau cercetătorii cearceafurilor ceruse şi cetăţeanul cerşetor. •Domnule Director, Doamna Dida Drăgan doreşte două dude din dudul dumneavoastră de dincolo de drum. •Duduind ne-a dădăcit vădana Didona ca o dochie deochiată. Dudul dezice: ‘Dac-a fost o doică?/ Dacă dandu-şi duhul?’ •E pestriţã prepeliţa pestriţã, dar mai pestriţi sunt puii prepeliţei pestriţe. •Epopeea energicului etolian Eratostene era expusã esteţilor eleni, evitându-se erorile emise, elaborându-se expresii echilibrate, enunţându-se etica emoţiilor estetice. •Fata fierarului fierbe fasole fiartã fãrã foc fiindcã focul face fum. •Florica, fata fostului funcţionar, face fasole fiartã fãrã foc fiindcã focul face fum. •Găina ouă, Nouă ouă, Nouă ouă nouă. (de trei ori)

Sfârșit A elaborat Vlad Postoiuc