, , P E N T R U M I N E , L I M B A R O M Â N Ă E D I S T A N Ţ A D I N T R E I N I M Ă Ş I U M B R A E I , C A R E S E N U M E Ş T E S U F L E T . ' ' F Ă N U Ș N E A G U LIC E U L T E O R E TIC ,,IO N C R E A N G A" C L A S A 12 R E A L EDITORI Leșan Andreea Glodin Irina AUTORI Nițulaș Adriana Ceban Cristina Pisari Adriana PROFESOR Malai Galina DIAMANTUL NATIUNII N O I E M B R I E 2 0 2 2 C O N C U R S U L R E P U B L I C A N , , L I M B A N O A S T R A - I O C O M O A R A " E D I T I A V I - A Creciun Vladlena Larionov Daniela Moțpan Ecaterina ,

CUPRINS Pulsul zilei:,,Limba română: între ieri și mâine"....................... Dialog intercultural cu Vladimir Beșleaga......................................................... Metaforă grafică a limbii ,, Limba românăcomoară, diamant divin"................................ Tinere talente-poezie................... 06 Vorbitorul cult de limbă română .................................... 09 Divertisment ................................14 11 Articolul de fond-eseu:,,Limba este întâiul mare poem al unui popor" (Lucian Blaga) 01 03 05 ......................................................

A R T I C O L U L D E F O N D - E S E U : , , L I M B A E S T E Î N T Â I U L M A R E P O E M A L U N U I P O P O R " ( L U C I A N B L A G A ) d e L e ș a n A n d r e e a limbă demnă de a fi cântată chiar și de păsări. Opera „Limba noastră cea română” descifrează procesul apariției graiului nostru plin de suferințe, iar prin prisma operei „Salvați-vă prin limbă” autorul menționează că atunci când natura va fi distrusă, omul se va putea salva doar prin limbă și carte, ele fiind elementele indispensabile pentru traiul intelectual și fizic. Dumitru Matcovschi a scris poezia „Limba maternă” în care poziționează limba română pe cel mai înalt rang, limba atotputernica, eternă, care este soră cu începuturile și ce a dat naștere Luceafărului. Autorul face trimitere la Eminescu deoarece steaua limbii românești va arde pururi, pe cerul înstelat al limbilor, ea va lumina veșnic ca și steaua lui Eminescu – Luceafărul. Autorul o consideră o limbă a adevărului ce trebuie să se împrăștie peste tot în lume desprins din versurile „Creste Pamanatul si umple cuvantul cu adevar si cu sens.” Limba… este cartea de nobleţe, testimoniul de naţionalitate al unui neam;semnul caracteristic prin care membrii unei familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume; lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi și altarul împrejurul căruia cu toţii se adună cu inima iubitoare şi cu devotament unii față de alţii.Precum pomul are un singur loc, așa și omul are o singură patrie și o singură limbă.Adevărata dragoste de patrie este de neconceput fără dragostea pentru limba ei. Limba română s-a născut odată cu poporul român, deci ,,Limba este întâiul mare poem al unui popor", precum susține Lucian Blaga. Aceasta se dezvoltă odată cu acest popor și este păstrată de poeții români care au folosit-o în poemele sale pline de farmec și mister. Poezia "Limba noastră" este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei. Scrisă de Alexei Mateevici apare la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante, astfel contribuind substanțial la emanciparea națională a Basarabiei. Această poezie a devenit un fel de imn național, imn, dar în același timp odă și elegie ce dă glas sentimentelor nereținute de dragoste, de prețuire, de respect și de admirație ale poetului față de graiul neamului.Titlul, constituit din substantivul "limba" urmat de adjectivul pronominal posesiv "noastră'", evidențiază dintr-un început intenția poetului de a defini limba româneasca și aspirațiile tuturor românilor, caci limba este "a noastră", deci a tuturor. Un alt poet ce a adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine este Grigore Vieru. Acesta afirmă că "Limba română este întâia graniță a țării mele care trebuie păzită.", citat care a fost dovedit, deoarece poetul a militat dârz pentru obținerea independeții R. Moldova în anii 90’. O poezie precum „ În limba ta ” scrisă de G.Vieru se prezintă ca o profesiune de credinţă a unui scriitor cetăţean, ce a aşezat mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului, celebrând, în versuri înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a iubit. În poezia „Frumoasă-i limba noastră” acesta descrie limba română ca o 01

Limba română e cântecul rapitor al privighetorii, care încântă auzul nostru cu sunete limpezi ale naturii ce ies din freamătul vorbitor al codrilor și plutesc peste poieni strălucitoare și printre valurile aurite ale câmpiilor și lanurilor noastre... Iar de ar întreba cineva „Ce e limba română pentru tinerii sec 21 și cum aceștia o influențează?”, răspunsul ar fi individual și unic. Pentru unii e un simplu mijloc de comunicare pe care nu îl respectă și îl deformează cu cuvinte greșite și străine zi de zi, pe când pentru alții ea este arta de a trăi, de a scri și a crea frumosul, ei o adoră și o aduc la perfecțiune citind și dezvoltându-și abilitățile de vorbitori culți mereu, pentru a crea o societate prosperă. Întrebați-vă cu toții cărei categorii faceți parte, dacă asta vă doriți cu adevărat, iar dacă răspunsul este nu, niciodată nu e târziu pentru o schimbare. Limba şi naţionalitatea românească vor peri odată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin deznaţionalizare şi renegaţiune. Dar eu sunt sigură că această etapă nu va avea loc, deoarece pentru fiecare din noi, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. (Fănuș Neagu) Dumitru Păsat în eseul său cu tema „Limba română - obiect de studiu şi cercetare în lume” prezintă pentru cei curioși etapele de evoluție a limbii române și unele curiozități ce ne demonstreză că și alte popoare au innteresul de a cunoaște întâiul nostru poem - limba : *Interesul pentru cunoaşterea limbii române, moştenitoarea latinei orientale,l-au manifestat, cercetătorii (străini ) preocupaţi de studii comparative. *LaStockholm, în 1671, G. Stiennhielm tipăreşte varianta românească a rugăciunii Tatăl Nostru, demonstrându-se şi originea latină a limbii române. *Limba română a fost prima limbă străină predată la universităţile din Italia,începând cu anul universitar 1863- 1864. Lumea ştiinţifică italiană păstrează la loc de cinste numele unor admiratori ai limbii române -Matteo Bartoli, Roşadel Conte, Gino Lupi și Mario Ruffini. *Din iniţiativa lingvistului Wilhelm MayerLiibke (1861-1936), savant care a învăţat româna la o vârstă onorabilă, a luat fiinţa la Viena Institutul Român. *Graţie iniţiativei profesorului Atsuho Naono, autor al primului Dicţionarro-mân-japonez (1976), din1979 româna se predă şi în Ţara Soarelui-Răsare. 02

DIALOG CU VLADIMIR BESLEAGA –Domnule Vladimir Beșleagă, în ce măsură limba română este un „instrument” (de lucru) pentru scriitor și în ce măsură scriitorul este „instrumentul” limbii sale? – Într-o măsură incomensurabilă! Termenul „instrument” vine din limbajul tehnicist, în timp ce limba este darul şi harul suprem, care ne face OAMENI! Deci, elaborând o operă literară, un scriitor se manifestă nu doar ca subiect, ci volens-nolens devine şi obiect al actului de creaţie, şi asta graţie forţei limbii, care îşi are legile, spiritul şi geniul ei, mult superior scriitorului. – Considerați că un om de cultură din Rep. Moldova ar trebui supus permanent unui examen la limba română? De ce? – Ar însemna nu altceva decât să instituim un fel de... inchiziţie. Dacă vă referiţi la funcţionarii publici, atunci – da, nu ar dăuna aşa ceva. Iar dacă îi avem în vedere pe oamenii de cultură, aici examenul cel mai sever se arată a fi... propriul obraz! Ori eşti un om de cultură, ori eşti un semidoct! – Ce înseamnă limba maternă pentru Dumneavoastră: un „formator al gândirii”, felul de a fi al românilor, „casa ființei” noastre sau o creație de sens în lume? – Iată o întrebare care e, în acelaşi timp, şi un excelent răspuns. Toate acestea sunt sesizate și acceptate de sufletul meu. – Cum calificați atitudinea vorbitorilor simpli, fără studii superioare, față de limba română? – Pozitiv. Ca unul care sunt destul de atent la felul cum este onorată limba română în zona noastră, cutez a afirma că, deşi avem atâtea aspecte nedorite, în fond a fost restabilit respectul faţă de frumuseţea şi demnitatea limbii vorbite. –Cum evaluați situația lingvistică actuală din Republica Moldova în ce privește funcționarea limbii române în societate? SCRI S D E N IȚ U L A Ș A D RI A N A Ș I CEB A N CRI STI N A – Să ne amintim că legitimarea Limbii Române – deși în formulă denaturată, limbă moldovenească, cu grafie latină – a fost votată în cadrul sistemului sovietic. Nici până astăzi, nu i s-au adus amendamentele şi actualizările necesare.Şi totuşi, în pofida acestor dificultăţi, în anii independenţei Limba Română a înregistrat o vizibilă evoluţie în societate şi în instituţiile de stat. Zic asta, pentru că Chişinăul, care era pe vremuri complet rusificat, are acum o altă culoare: rostirea românească s-a făcut bine auzită. , ( 03

Cât despre dificultatea de a găsi un cuvânt sau „cuvântul potrivit”, aşa cum vă exprimaţi, abia la anii aceştia înaintaţi am anumite probleme, dar le depăşesc după un anume efort. – Vă deranjează decalajul dintre modul de a vorbi al elitelor și cel al oamenilor simpli din Republica Moldova? – Vreau să vă spun că, din contra, o vorbire colorată nu doar că îmi face plăcere, ci mă ajută să aflu pe cine am în faţă, dar şi să-i descifrez biografia, ca şi cum i-aş citi... cazierul. Vorbirea voit literară mi se pare mai curând artificială. Pentru că a te exprima pe cât te pricepi într-o limbă strict literară se potriveşte mai curând atunci când scrii, pe când vorbirea vie e cam altceva. – Dacă ar fi să le explicați conaționalilor noștri că „moldoveneasca” și româna sunt una și aceeași limbă, ce argumente ați invoca? – Aș lua-o elementar. I-aş întreba cum se numeşte soarele, omul, pâinea, dragostea, dreptatea, cerul, crucea într-o limbă şi în aşa-zisă alta. Iar ca să vă aduc un exemplu din copilăria mea, când au venit românii în Transnistria şi eu, elev în clasa a patra românească, am fost întrebat de o persoană de etnie ucraineană care e deosebirea dintre vorba noastră moldovenească şi cea a românilor, i-am răspuns cum m-a dus capul, neavând pe atunci studii filologice. Am spus: „Ei zic: puţin, noi zicem: puţintel. Noi zicem: amu, ei zic: acum”... Şi ucraineanca a exclamat: „Ţe je to je same!” –Indiferent de generația în care se înscrie ca program estetic și ideologie literar, scriitorul din Basarabia aspiră să-şi alinieze propriul discurs la normele limbii literare de la București. E un ideal pe care îl împărtășiți? – E firesc şi explicabil faptul că autorii noştri, activând într-un mediu lingvistic specific, ca să nu zic tulbure, tind „să-şi alinieze propriul discurs la normele limbii literare”, dar nu neapărat la ale celor „de la... Bucureşti”. Pot fi şi de la Iaşi, de la Cluj, ba chiar şi de la Braşov, unde au făcut universităţi tinerii scriitori basarabeni, astăzi de largă priză în literatura română. O fi aspirând un autor la început de cale să-și adapteze discursul/opera la prescripțiile și regulile gramaticale, dar ştiut este adevărul că ulterior el îşi modelează propria modalitate de exprimare, fie că-i zicem limbaj sau stil, aşa încât nu prea ţine seama de acele norme şi reguli, şi prin asta îşi aduce contribuția la înavuţirea valenţelor de expresie ale limbii române, developându-şi concomitent propria individualitate creatoare. Desigur, dacă are vocaţie şi har... –Vă puteți mândri că vorbiți și scrieți în limba română? –Unanim!, nu numai mândru, dar și recunoscător părinților care m-au învățat dragostea de limba română.Recunoscător Dumnezeului că există așa o limbă de frumoasă în care pot scrie, fără ea nu aș fi ajuns cel de azi cu faimă, cărți publicate și cu experiență de o viață întreagă! Dialog cu Vladimir Beșleagă –Vă exprimați cursiv în română, scrieți ușor în română? V-ați confruntat vreodată cu situația de a nu găsi cuvântul potrivit în limba Dvs. maternă? – Da, desigur. Drept exemplu vă pot relata un caz din 1979. Am reuşit să trec Prutul, în cadrul unui grup de scriitori sovietici. Am vizitat locuri din nordul Bucovinei, fiind îmbarcaţi în două autoturisme, ale căror şoferi erau... cine credeţi? Doi securişti! Eu discutam cu şoferii în română. La un moment dat, unul dintre ei face remarca: „Veniţi din Basarabia rusească, dar văd că, vorbind româneşte, până acuma nu aţi făcut nicio greşeală!” În ceea ce priveşte scrisul, una din cărţile mele, romanul „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon”, este redactat cu caractere româneşti. Şi asta între anii 1981- 1983, când domina chiriliţa... Atunci, așa cum știți, era periculos să scrii cu litere latine! 04

C E L m n P F K u M E T A F O R Ă G R A F I C Ă A L I M B I I , , L I M B A R O M Â N Ă - C O M O A R Ă , D I A M A N T D I V I N " A b d g H i J o q r S V T X z D e G l o d i n I r i n a 05

T I N E R E T A L E N T E P O E Z I E P O E Z I A E S T E C O P I L U L C A R E R Â M Â N E Î N S U F L E T U L A D O L E S C E N T U L U I , A L O M U L U I M A T U R Ș I A L B Ă T R Â N I L O R , P E S T E D U R E R E , D E Z A M Ă G I R E Ș I S U F E R I N Ț Ă . de Vladlena Creciun În limba mea răsună pacea În limba mea îmi cânt amarul În limba mea se iscă dragostea În limba mea se simte moartea În limba mea răsuna doine În limba mea mama-i divină În limba mea cântecul dulce Cuprinde neamul la o stână În limba mea aud izvorul Izvor de viață și de carte În limba mea aud pământul Unde toți sfârșesc prin moarte ÎN L IMBA MEA 06

L IMBA ST RĂB U N Ă de Vladlena Creciun Limba noastră cea străbună Plină de lacrimi și strună Patimă forță și amar adună La izvor sub clar de lună Lumină caldă a timpurilor Ne dă putere zi de zi Să ardem în templul valorilor Devotament și arta de a iubi Floare aurită a țării Cântată în vers de poet Ascunsă în consecințele schimbării Măiastră în fiecare piept Primul cuvânt în limba noastră Părinții ni l-au semănat L-au udat, l-au îngrijit De noi să fie adăpostit Unica , comoară a sufletului E casa visurilor noastre E izvorul nesecat De grai, dragoste și chip curat. 07

Necesitatea de a reflecta astăzi despre vorbitorul cult de limba română vine din chintesența cotidianului. Cetățeanul se vrea a fi unul cult, elevat, consecvent și, în același timp, să vorbească o română literară, care lar integra lejer în existență, îmbrăcându-l docil în destinul societății. Conform dicționarului ,,cult,-ă”:1-2.Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe, instruit. 3-4. (D. manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă un om cult. 5.Care are caracter savant. 6.Creat de un autor instruit. ,,Limba română la sine acasă e o împărăție bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerșetoare…” (M.Eminescu) Pentru a forma un vorbitor cult trebuie să i se consolideze aceste deprinderi ,,de jos”, din familie. Cert e faptul că puțini copii au norocul de un anturaj propice în care se comunică într-o limbă literară, așa că piatra de încercare îi revine instituțiilor educaționale, începând cu grădinița, apoi școala. Universitatea doar fructifică competențele formate la elevi în primele trepte de școlaritate. Ce înseamnă a fi un vorbitor cult într-o societate? Ca răspuns se potrivește zicala: ,,Vorba dulce mult aduce” și analiza ei. VORBA DULCE -să cunoști limba -să respecți normele literare -să vorbești correct, coerent -să știi să construiești actul verbal -să știi a te descurca în orice situație de comunicare V O R B I T O R U L C U L T D E L I M B Ă R O M Â N Ă , , U N O M C U L T Î N S E A M N Ă O M I N T E D E S C H I S Ă C Ă T R E B U N Ă T A T E Ș I F R U M U S E Ț E . ' ' N I C O L A E I O R G A MULT -apreciere -prietenie -considerație -prosperitate -bani,etc. ,,Limba română e actul meu de naștere, eu sunt ființă sub măslinul ei, care rodește de două mii de ani , dreptul meu e să-i țin dealul verde și bătut de soare și să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce țâșnesc din ea. “( Fănuș Neagu) Pentru a deveni un vorbitor cult al limbii române, Eugen Coșeriu a specificat cinci elemente ce trebuie deținute: 1. Cogruență-acord între gânduri, sentimente, convingeri și comportament; 2. Corectitudine-a vorbi cu incorectirudini înseamnă a-l insult ape celălalt, a nu-l lua în considerare; 3. Adecvanță-ceea ce este potrivit în context 4. Exemplarietate-a vorbi limba literară, exemplară, respectând normele limbajului; 5.Varietate-care corespunde dimensiunilor creativității limbajului. 09

Conștientizăm că vocabularul de care dispune un intellectual va fi net superior unui țăran simplu.Or,cuvintele limbii române și-au identificat un echivalent în altă limbă pe care vorbitorul nativ la ,,adoptat,, , utilizându-l în contexte compatibile vieții. Unele vocabule se utilizează doar în domenii restrânse de tipul profesiilor, pe care nu fiecare individ le poate dezlega conotația. Așadar, cum formăm un vorbitor cult de limbă română? Prin strategia învățării directe sau explicite. Acesta, initial, se orientează spre formarea competențelor lectorale, pentru că este punctul de pornire-lectura-un liant al procesului educational început de școală și continuat de societate. O altă strategie ar fi cea a gândirii critice care își are originile încă din Antichitate. Această strategie are menirea de a-l învăța pe elev să gândească critic despre toate faptele din cotidian, prin prisma textelor literare, iarăși constatăm că lectura este o entitate indispensabilă formării, care se transcend ulterior la propriile experiențe. Individual se va elibera de constrângeri și stereotipuri, dar în cea mai mare măsură va ști în permanență să gândească pe cont propriu, să-și analizeze deciziile, admițând că opinia lui nu este singura corectă. ,,Cine nu citește întreaga viață își găsește locul la periferia social.” (Anton Ilica) A învăța limba română înseamnă să cunoști sistemul fonetic, lexical, grammatical, normele limbii literare, acestea fiind rotate vor deveni automatisme care-i vor facilita comunicarea în una corectă și coerentă. Vorbitorul cult de limba română într-o epocă a învățământului contemporan implică mulți factori, care pot deveni realizabili atâta timp cât posedăm dexterități ce ne definesc ca oameni. Indubitabil, suntem martorii acestui film numit viață, în care replicile trebuie vociferate decent. ,,Respirăm aer. Ca să putem respira idei, ca să putem respira sentimente, trebuie să existe cuvinte.” (N.Stănescu) 10

,,LIMBA ROMÂNĂ: ÎNTRE IERI ȘI MÂINE” Suntem un popor unic, deoarece nu știu dacă mai există cineva pe glob care a luptat pentru dreptul de a vorbi în limba sa. Ne despart 33 de ani de la 31 august 1989. S-a schimbat oare ceva în această perioadă? Foarte puțin sau foarte mult, rămâne de văzut. Sărbătoarea Ziua limbii române, omagiată în imediata proximitate a Zilei Independenței Republicii Moldova, implică, într-un fel, interconexiunea dintre limbă, stat, neam. Or, a devenit deja axiomatic faptul că limba conservă fidel experienţa empirică naţională, fixează şi sintetizează esenţa unei culturi, care rămâne sedimentată atât în realiile în care se oglindeşte experienţa socio-culturală a unui popor, precum şi în vocabular, şi în structura gramaticală a limbii, unde se focusează gândirea poporului, felul acestuia de a se raporta la realitatea imediată. În viziunea specialiștilor, limba determină concepția noastră despre lume, modul în care percepem realitatea, mentalul poporului. Prin urmare, dincolo de semnificația în sine a sărbătorii, ea consitituie un reper valoros în istoria recuperării identității noastre naționale. Fiecare om are o relație proprie cu limba pe care o vorbește. Simte o nevoie organică de a o cunoaște, de a o înțelege, de a fi conștient în ce măsură este ea pentru el o construcție personală şi în ce măsură este o preluare a unor formulări preexistente. Limba română există în atâtea variante câți vorbitori ai ei există. Este cunoscut că limba e un fenomen complex, un fenomen istoric, ce se caracterizează printr-o continuă schimbare şi îmbogăţire cu noi elemente spre formele desăvârşirii. Modificările, chiar atunci când sunt sesizate pe parcursul unei generaţii, nu par deosebit de importante; în timp însă ele se acumulează şi pot schimba fizionomia limbii. Fireşte, limba progresează odată cu progresul societăţii şi ea trebuie studiată în evoluţia ei, în legătură cu societatea. Vom aminti, totodată, că limba şi societatea nu au acelaşi ritm de evoluţie, aceeaşi „viteză”. Societatea, de regulă, se schimbă relativ repede şi imperceptibil (e de presupus că în timpurile mai vechi nu era o diferenţă prea mare între cele două „ritmuri” şi că această diferenţă s-a mărit pe măsură ce ne apropiem de epoca modernă). Dintre compartimentele limbii, cel mai legat de evoluţia societăţii este vocabularul. El conţine partea cea mai mobilă a limbii şi se înnoieşte pe tot parcursul existenţei acestei limbi. Vocabularul unei limbi, prin urmare, nu constituie o masă omogenă, deoarece nu toate cuvintele au aceeaşi importanţă; el cuprinde fondul principal lexical şi masa vocabularului. În cele ce urmează, ne propunem să observăm cum pătrund o parte din cuvintele ce constituie masa vocabularului – neologismele – în fondul principal lexical. Se ştie că fondul principal lexical este, în principiu, de o mare vechime în toate limbile .Astăzi, de exemplu, nimeni nu mai poate pune la îndoială că lexemele telefon, radio, televizor, tren, gară nu fac parte din fondul principal de cuvinte. În această ordine de idei, S. Puşcariu ne atenţiona „să nu uităm că neolologismele, vechi de peste un veac, au prins rădăcini în limbă” Prin urmare, între fondul principal lexical şi masa vocabularului nu poate fi trasă o linie de demarcaţie netă: situaţia unui cuvînt se schimbă cu timpul, cuvintele intră în fondul principal sau pot ieşi din el. „Chiar în sânul fondului principal, observă, pe bună dreptate, Al. Graur, trebuie să distingem o majoritate de cuvinte solid instalate, cu rădăcini adânci, şi o minoritate care se înrudeşte cu cele mai importante cuvinte din masa vocabularului”. Doar se ştie că fondul principal lexical nu este creat o dată pentru totdeauna, ci se dezvoltă treptat, odată cu evoluţia vieţii sociale, a gândirii, a cunoaşterii etc. Dat fiind că fondul principal lexical se constituie, în mare parte, din cuvinte vechi, am putea aminti şi de un alt aspect al problemei, cel care se referă la funcţionalitatea neologismelor în raport cu cuvintele vechi. de Adriana Pisari 11

Analizînd faptele de limbă, lesne poţi observa „lupta” ce s-a dat sau continuă să se dea între cuvântul vechi şi neologism: ex.biruinţă – victorie, ceas – oră, dovadă – argument, glas – voce, nădejde – speranţă, nărav – viciu, omenesc – uman, veac – secol etc. Nu trebuie să conchidem însă, în baza exemplelor menţionate, că neologismele „iau locul” cuvintelor vechi. „Nimeni nu a pretins vreodată, afirmă Al. Graur, să înlocuiască termenii vechi cu neologisme, ci toată lumea introduce şi întrebuinţează neologismele alături de cuvintele vechi” . Împrumutarea lui ,,fluviu”, bunăoară, n-a dus la dispariţia lui ,,râu”, ci s-a creat o diferenţă: ,,fluviu e rîul care se varsă în mări sau în oceane. Acelaşi lucru îl putem menţiona şi în cazul perechilor de cuvinte ,,necessitate” şi ,,nevoie”: necesitatea e intelectuală, iar nevoia e materială; ,,cugetare” şi ,,gândire”: cugetarea exprimă o stare permanentă, pornită dintr-o dispoziţie naturală, iar gîndirea exprimă o stare momentană, accidentală etc. Un cuvînt nou sau rar prezintă, virtual, faţă de sinonimul lui vechi sau frecvent, avantajul că poate, în condiţii determinate, să satisfacă mai bine noutăţile de ordin subiectiv ale vorbitorilor. Din aceste considerente (şi nu numai) găsim cât mai rezonabilă afirmaţia prof. E. Coşeriu că „limbajul nu este făcut ceva dintr-o singură dată, ci este ceva care se face, mai bine zis este o continuă facere”. Imprumutul de termeni anglo-americani reprezinta un fenomen desfășurat in limba noastră, mai ales, in ultimele decenii. E o pătrundere masivă, care continuă să crească intr-un ritm accelerat, dar care își găsește motivația în necesitatea de a desemna anumite realități extralingvistice. Aspectele influenței engleze în limba română poate fi abordată din perspectiva normativă: pe de o parte norma socio-culturală, iar pe de alta parte norma lingvistică. Norma socio-culturală reglementează motivația și funcția împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil sau registru al limbii. Conform celor două categorii stabilite de Sextil Puscariu, anglicanismele care apar în presa actuală se pot incadra în: "necesare" sau "de lux". 1. Imprumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent in limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. Anglicismele denotative nu au, in general, echivalente în limba romana, întrucat denumesc realități apărute recent în diferite domenii ale culturii materiale și spirituale. 2. Anglicismele ,,de lux" sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvinte românești, fara a aduce informații suplimentare. Știința a avut totdeauna nevoie de un limbaj universal, de exemplu, multă vreme a fost latina, dar acum limba engleză îndeplinește acest rol, cel puțin pentru domeniul științelor exacte, pentru cele ale naturii, ale informației şi pentru alte câteva domenii, pe care nu mai încercăm să le specificăm aici. Vocabularul limbii române se schimbă de la un moment la altul şi de la un vorbitor la altul. Mierea şi otrava sunt mereu prezente în preajma noastră, modul nostru de a ne exprima, de a comunica trebuie mereu să se orienteze între aceste tentații şi capcane. Dar dincolo de această fluctuație, simțim mereu nevoia să ne întoarcem la atâtea şi atâtea comori stabile, hrana pentru minte şi pentru suflet. Oricât ne-am încadra în regula de azi a comunicării internaționale – şi trebuie s-o facem – limba română, parafrazând reflecţia francezului, ne rămâne în primul rând ca sărbătoare. 12

Orizontal 3. Care cuvânt din limba română nu se traduce în alte limbi...........(roD) 4. Cea mai mare comunitate de vorbitori de limbă română din Asia este în .......... (learsI) 5. Limba română este una dintre cele 5 limbi în care se oficiază slujbe pe muntele...........(sohtA) 6. Limba română face parte din familia de limbi........(eneporue-odnI) 10. Care cuvânt este scris INCORECT în toate dicționarele limbii române? (tcerocnI) D I V E R T I S M E N T R e b u s d e L a ri o n o v D a n i e l a ș i M o ț p a n E c a t e ri n a Vertical 1. Cine este autorul imnului Republicii Moldova? (iciveetaM) 2. Două cuvinte care se scriu identic, dar se pronunță diferit se numesc........... (efargomO) 7. Limba română este o limbă....... (ăcinamoR) 8. Cel mai lung cuvânt din DEX alcătuit doar din vocale este ........(uiuiU) 9. Singurul cuvânt din DEX care conține grupul de litere „abc” este........(secbA) 14

,, Limba este cartea de noblețe a unui neam. " Vasile Alecsandri EDIȚIA 2022